Buget în mai multe valute: o singură imagine a tuturor banilor tăi

Dacă ești plătit în dolari, plătești chiria în euro și mai ai un cont în lire din anii petrecuți la Londra, nicio aplicație a băncii nu-ți arată tot tabloul. Iată cum îl obții: o monedă principală, cursul potrivit pentru fiecare sumă și câteva obiceiuri care țin totalurile corecte.

Alege o monedă principală

Moneda principală e cea în care gândești: de obicei cea în care plătești chiria și cumpărăturile. Totalurile, bugetele și averea netă se arată în ea. Alegerea ei nu schimbă niciun ban: dolarii rămân dolari, doar sunt arătați în euro lângă tot restul.

Dacă te-ai mutat în altă țară, alege moneda locului unde trăiești acum. O aplicație bună te lasă s-o schimbi mai târziu, pentru că se schimbă doar felul în care sunt arătate totalurile, niciodată sumele.

Ține fiecare cont în moneda lui

Nu-ți converti de mână contul în dolari în euro. Înregistrează-l drept ce este: un cont în dolari, cu tranzacții în dolari. Așa soldul lui se potrivește mereu cu ce arată banca, și îl poți verifica rând cu rând pe extras.

Pentru o plată cu cardul în străinătate, înregistrează ce a ieșit din cont, în moneda contului. Dacă ai plătit cu cardul în euro 50 £ la Londra și banca a luat 58,40 €, cheltuiala e 58,40 €: atât te-a costat, cu cursul și comisioanele băncii. Cele 50 £ le poți trece în notă.

Convertește fiecare sumă la cursul zilei ei

Ca să aduni cheltuielile unei luni în mai multe valute, fiecare sumă trebuie convertită în moneda principală. Sunt două feluri de a o face, și doar unul dă cifre de încredere:

• La cursul zilei în care s-a întâmplat. Un dolar cheltuit în martie e convertit la cursul din martie, deci totalul lui martie rămâne fix după ce se termină luna.
• La cursul de azi. Fiecare sumă trecută e convertită din nou când cursul se mișcă, deci cheltuielile din martie se schimbă săptămâna viitoare, deși n-ai cheltuit nimic.

Iată aceleași cheltuieli în ambele feluri. Cursurile sunt inventate și rotunde, ca socoteala să fie ușoară:

La cursul de azi, cele două luni arată la fel, și mâine se mișcă iar amândouă. La cursul fiecărei zile, martie a costat 920 € și rămâne 920 €: asta e cifra pe care o compari cu bugetul, și pe care o vei vrea când te uiți înapoi peste un an.

Soldurile sunt excepția. Ce are un cont acum valorează la cursul de azi, deci averea netă folosește cursul de azi. Nu e o contradicție: cheltuielile sunt trecut, un sold e prezent.

Transferurile între valute sunt mutări, nu cheltuieli

Să muți 1 000 € în contul în dolari nu e o cheltuială, iar dolarii care ajung nu sunt venit. Înregistrează-l ca un singur transfer cu două sume: ce a plecat în euro și ce a ajuns în dolari. Împreună dau cursul pe care l-ai primit de fapt, cu comisioane, de obicei puțin mai prost decât cel afișat.

Ține transferurile în afara cheltuielilor. Altfel, de fiecare dată când muți bani între propriile conturi, pare că i-ai cheltuit.

Fă bugetul în moneda principală

Pune bugetul lunar al fiecărei categorii în moneda principală și lasă cheltuielile în orice valută să se socotească la cursul zilei lor. O cină plătită în dolari și cumpărăturile în euro ies din aceleași bugete.

Dacă o valută e o viață aparte, cum ar fi un apartament în străinătate cu facturile lui, un buget în valuta aceea poate avea sens. Majoritatea oamenilor nu au nevoie de el.

Fii atent ce face cursul cu economiile tale

Banii ținuți în altă valută decât cea principală își schimbă valoarea în moneda ta chiar dacă nu faci nimic. E bine de știut, nu de temut. E un motiv să te gândești în ce valută ții fondul de urgență: ideal, în cea în care vin facturile.

Cum fac eu în Consistent

Am făcut Consistent în parte pentru că banii mei sunt în lei, euro și dolari. Fiecare cont își păstrează valuta; fiecare tranzacție e convertită în moneda principală la cursul zilei ei, iar soldurile la cursul de azi. Un transfer între valute păstrează ambele sume și nu se socotește niciodată cheltuială, iar rapoartele arată cum a mișcat cursul ce ai în alte valute.

Și investițiile contează. Iată cum vezi conturile și investițiile de la mai multe bănci într-un singur loc.